CURTEA VECHE Anya Von Bremzen: Arta bucătăriei sovietice
Deschizând uşa bucătăriei sale, Anya von Bremzen reuşeşte să se întoarcă în propriul trecut, când comunismul se servea uneori cu porumb şi caviar, alteori cu pâine goală şi gloanţe. Deşi, la o primă vedere, pare a fi vorba despre o colecţie de reţete tradiţionale, Arta bucătăriei sovietice îşi dovedeşte valoarea memorialistică în momentul în care scriitoarea începe să asocieze diversele perioade istorice (războiul civil, comunismul) cu anumite feluri de mâncare. Astfel, plăcinta lui Lenin sau pâinea de mălai pentru Hruşciov devin metafore pentru starea statului sovietic, iar arta de a găti se confundă cu aceea de a povesti.
„Von Bremzen ştie cum să spună o poveste — e incisivă, amuzantă, mereu prezentă.“
Chicago Tribune
„Este privirea dulce-amară a unei inimi sensibile, îndreptată — prin mâncare — asupra istoriei sovietice.“
Los Angeles Times
„O saga despre cum e să creşti într-un stat-superputere, întotdeauna la limita înfometării… e vie şi sfâşietoare.“
Time
„Genială… O biografie cu suflet şi o reflexie a culturii sovietice (şi a celei americane).“
Philadelphia Inquirer
ANYA VON BREMZEN a crescut în Moscova, unde cânta la pian, făcea bişniţă la şcoală cu gumă de mestecat Juicy Fruit şi juca în filme sovietice. În Statele Unite, după ce a obţinut o diplomă de master la Juilliard School, a devenit una dintre cele mai apreciate scriitoare pe teme culinare din generaţia ei: câştigătoare a trei premii James Beard; editor colaborator la revista Travel + Leisure; autoare a cinci cărţi de bucate întâmpinate cu entuziasm, printre care The New Spanish Table, The Greatest Dishes: Around the World in 80 Recipes şi Please to the Table: The Russian Cookbook (în colaborare cu John Welchman). Anya colaborează constant la Food & Wine şi Saveur şi a scris pentru The New Yorker, Departures şi Los Angeles Times. Articolele publicate în reviste au fost incluse în câteva dintre cele mai bune antologii Best Food Writing. Anya von Bremzen vorbeşte curent patru limbi, trăieşte în Queens, New York, şi are un apartament în Istanbul.
CURTEA VECHE Diana Mandache: Balcicul Reginei Maria
In această carte, istoricul Diana Mandache prezintă drumul Reginei Maria de la Eastwell şi Osborne, unde şi a petrecut copilăria şi adolescenţa, până la îndrăgita reşedinţă regală de pe Coasta de Argint.
Balcicul devine un fel de imago mundi, iar Tenha Yuvah reprezintă centrul lumii, fiind casa în care se reunesc personaje importante din viaţa Reginei şi din istoria regalităţii.
Destinul unui loc creat de suverana României Mari este urmărit îndeaproape de autoare şi într-o serie de imagini, inclusiv fotografii personale ale Reginei ataşate în jurnalul său. Toate reflectă dragostea acesteia pentru mare, flori şi artă, dezvăluindu-i cititorului un nou univers regal, metamorfozat astăzi într-un loc de pelerinaj, de căutare a magiei Reginei Maria şi de regăsire a unor valori spirituale.
CURTEA VECHE Vladimir Tismăneanu, Marius Stan: Dosar Stalin Genialissimul generalissim
Cartea de faţă se naşte din provocările unei istorii tragice şi din energia luminoasă a unui dialog intelectual. Pornind de la Stalin şi umbra sa, recuperând moştenirea traumatică a trecutului recent, Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan gândesc un discurs în egală măsură arheologic şi pedagogic. Peste Atlantic se ţese o punte de amintiri, de evocări şi de judecăţi articulate din unghiul libertăţii. Dosar Stalin. Genialissimul generalissim apare în anul în care Rusia lui Putin retrezeşte demonii sovietici. Analiza intelectuală îşi dovedeşte forţa anticipativă.
Ioan Stanomir
Totalitarismul e încă un subiect de mare actualitate în România. O demonstrează paginile scrise de Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, la şase decenii de la moartea lui Stalin. Nu, nu veţi citi un discurs funebru, ci o explicaţie a felului în care ideile politice au fabricat crime!
Cristian Preda
Într-o lume în care cântecele de sirenă ale comunismului contondent găsesc tot mai multe urechi obediente, rolul intelectualului critic e mai important ca oricând. Cartea lui Vladimir Tismăneanu şi a lui Marius Stan îşi îndeplineşte, şi din acest punct de vedere, cu prisosinţă, menirea: aceea de a atrage atenţia asupra capcanelor istoriei. Când criminalul sociopat Lenin redevine un „far luminos“ pentru mulţi adepţi ai utopiei egalitariste, autorii propun o revenire la raţiune, argument şi document. Ei demonstrează peremptoriu că n-a existat niciodată un umanism al comunismului, al fascismului ori nazismului. Discursul lor se revendică unei tradiţii strălucite a intelectualului angajat, o direcţie de maximă respectabilitate civică şi morală, ilustrată de mari nume precum Danilo Kiš, Václav Havel, Monica Lovinescu ori Hannah Arendt — adică acea pleiadă a oamenilor curajoşi de la care avem datoria să învăţăm ce înseamnă a trăi în adevăr.
Mircea Mihăieş
