Toată lumea a văzut, cel puţin o dată, seria filmelor româneşti de acum 4 decenii cu miliţienii şi infractorii simpatici interpretaţi de marii noştri actori. În film, miliţienii munceau, protejau oamenii şi rezolvau cazuri chiar şi în concediu. Măi să fie! Aşa e numai prin filme şi romane! Că practica e total diferită, mai ales în zilele noastre.
În ultimii ani, tot mai mulţi cetăţeni şi-au exprimat nemulţumirea în faţa ziariştilor sau în cercuri de prieteni faţă de activitatea unor poliţişti, faţă de siguranţa şi ordinea publică. Altădată o zonă destul de liniştită şi protectoare, Vrancea în general şi Focşaniul în special au început să devină nişte areale cam nesigure. Cu multe semne de întrebare pentru cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite. Nu este prima oară când tragem semnale de alarmă cu privire la situaţia din Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vrancea, la activitatea unor ofiţeri şi subofiţeri, la politizarea instituţiei, la centralismul excesiv, la pasarea responsabilităţilor, la evitarea unor ’’subiecte’’ delicate ş.a.m.d. Din panoplia evenimentelor infracţionale din ultimii ani cu care se ’’mândresc’’ şefii mult prea politizaţi şi extrem de interesaţi de poziţii şi privilegii ai poliţiei vrâncene nu lipsesc violurile în locuri mai mult sau mai puţin întunecate, agresiunile şi tâlhăriile la drumul mare, ameninţările cu arme albe, spargeri de locuinţe, omoruri chiar şi în centrul oraşului. Nu mai intrăm în amănunte.
Cu toate acestea, politicul (mai ales roşu, dar nici celelalte culori nu s-au delimitat) a ţinut să perie şi să pupe-n bot activitatea oamenilor legii, de la vlădică până la opincă, la grămadă şi fără a găsi ceva în neregulă (măcar pe ici, pe colo). Şi, bineînţeles, fără a se amesteca decât în cazurile de interes personal. Sunt unii şefi parcă plantaţi pe vecie în funcţii. Nimeni şi nimic nu-i deranjează. Nici măcar creşterea gradului de nesiguranţă a cetăţenilor. S-a creat, parcă, un fel de castă a funcţiilor şi poziţiilor importante, începând cu triada din fruntea IPJ Vrancea: Popescu-Norocea-Păvăloiu. Se continuă cu şefii de la Poliţia Focşani, în frunte cu alt trio celebru: Avasiloaie-Negoiţescu-Diaconescu. Urmează şefi de servicii şi birouri, şefi de alte unităţi şi posturi. Câteva exemple: Harap, Gheorghe, Cîrjică, Marin, Dumitrache (de Panciu), Munteanu etc. Mulţi dintre ei au preluat, parcă, numai părţi negative din activitatea ’’înaintaşilor’’ Gheorghiţă, Ocheşelu, Dibuş, Grosu sau Şerbănoiu.
Ultimul eveniment care a marcat comunitatea vrânceană a fost jaful din plină zi de la o agenţie bancară din Focşani. La ora la care apar aceste rânduri hoţul pare că a intrat în pământ (au trecut circa 48 de ore de la momentul jafului). Mai mult, un focşănean a fost oprit în trafic, încătuşat, agresat, percheziţionat şi umilit de către ’’oamenii legii’’ doar pe baza părerii unei femei înspăimântate. Poate că această întâmplare nefericită va produce un declic în mentalitatea şi activitatea poliţiştilor vrânceni. Poate fi un nou început, atât ca strategie poliţienească, ca măsuri de prevenire şi siguranţă, ca mod de operare cât şi ca responsabilizare şi ocupare a funcţiilor de conducere. De ce nu? Nimeni nu a moştenit funcţia publică, nimeni nu e perfect, nimeni nu le ştie pe toate. Un pas în spate nu este o degradare sau o ruşine. Toţi au/ avem de învăţat.
PS – pentru destindere, un fragment dintr-o scenetă comică a celebrului Doru Octavian Dumitru, din anii ’90 (pe atunci era haios):
’’Ajung poliţiştii la un bar pentru a linişti spiritele şi a sancţiona nişte bătăuşi care distruseseră localul şi-i cam ologiseră pe angajaţi. Un plutonier îşi sună şeful, de pe telefonul fix al barului:
-Alo, şefu? Permiteţi să raportez.
– Da, zi, care e situaţia, sunt răniţi grav?
-Şefu, i-am liniştit cu pulanele, dar unuia i s-au tăiat textele… textele ăăă…tex ăăă testiculele!
-Şi organu’?
-La telefon, să trăiţi!’’
Raporteaza, Gherila de Vrancea
