Aud tot mai multe voci care ne învață diferența dintre coabitare și colaborare. Cu alte cuvinte, toată dragostea dintre președinte și premier trebuie pusă pe seama colaborării. Dacă ne uitam, cu numai o lună în urmă , însuși premierul declara că dacă președintele îi va cere demisia, va face acest lucru. Și ce sa vezi, la numai o lună după aceste declarații avem o armonie totală, culmea, pentru noi, „prostimea”, cei care ne-am grăbit spre urnele de vot în dorința de schimbare. Același binom din 2012, Ponta și PNL.ul (vechi), se prezintă acum în varianta nouă și curată ca lacrima, crezând că o să uităm lovitura de stat de acum doi ani. Mai nou, Ponta susține sus și tare că „setea de putere ar putea arunca România în haos”… cu alte cuvinte, e necesară colaborarea. Cum putem defini ceea ce a făcut el și gașca în 2012, sete de bunăstare? Observ că opoziția are parte de aceeași colaborare fructuoasă, inclusiv în studiourile antenelor, locul unde ani de zile s-a produs un linșaj mediatic asupra președintelui Traian Basescu și asupra Justiției. Mulți spun, e prea devreme, avem nevoie de normalitate. Unde e normalitatea? Consensul între președinte și premier, între putere și opoziție? Mulțumim, mulți am crezut în acea Românie a lucrului bine făcut, asta înseamnă transparență pe toate planurile, nu un mesaj critic, nu botnița pusă presei încă de la primele ieșiri publice. Transparență înseamnă și informările care ar trebui să existe după toate întâlnirile prevăzute în „acordul de colaborare”. Știu, veți spune că am evoluat, că scurtele comunicate de presă trebuie înlocuite, ok, să zicem că sunt de acord! Asta nu înseamnă că presa trebuie să se aboneze la paginile de Facebook ale consilierilor prezidențiali pentru a afla frânturi din cadrul întâlnirilor.
Eu, una, m-am așteptat să nu-l mai văd zi de zi pe rânjitul arogant de la Guvern. Aș fi preferat ca arogantul, care se transformă în pisicuț când trece de poarta Palatului Cotroceni, să aibă momente de reflecție și să ne scutească de prezența lui. M-am așteptat ca Iohannis sau unul din apropiații săi să vină și să ne spună : l-am chemat pe premier și l-am întrebat unde sunt cele 1 milion de locuri de muncă promise, unde sunt kilometrii de autostradă, unde e reforma din sănătate, învățământ?! Când colo ce să vezi, președintele însuși preia din temele mult hulite ale PSD-ului. Stai și te întrebi, pentru ce , de ce? Vom avea parte vreodată de acea schimbare, când instituțiile statului să funcționeze, când o instituție va pune cap la cap averea cu veniturile legal obținute ? Poporul are asteptări. Ne-am învățat să închidem gura, ne-am învățat să ne așteptăm liniștiți parlamentarii să revină din concedii petrecute pe la Miami, Alpi, Monte Carlo și să îi ascultăm cum ne dau lecții de viață. Românul umple stadioane, cinematografe, mall-uri, dar nu e în stare să se mobilizeze pentru a-și cere drepturile.
Știu. Trebuie să așteptăm căderea Guvernului printr-o moțiune de cenzură, așa e democratic. Atât timp cât avem o frumoasă colaborare, cred că trebuie să visăm. Așa e, pentru binele acestui popor!
Magda Bistriceanu
