După un an în care a stat mai mult la cutie, Marian Oprişan a început 2015 foarte avântat şi guraliv. Mai întâi, la al n-lea termen al procesului său de corupţie de la Cluj, şeful PSD Vrancea a făcut puţină circotecă prin instanţă. A zis că arată o probă, o înregistrare din 2005 cu Traian Băsescu, dar nu i s-a … deschis. L-a sunat pe Traian-ul personal să rezolve problema tehnică apoi a promis alte dezvăluiri şi informaţii cum că el este prigonit de justiţie, de politică, de presă … de mulţi ani. După câteva zile, omul nostru şi-a dat cu părerea despre orice, că se pricepe la toate: politică, administraţie, guvernare, reforme, proiecte, investiţii ş.a. Apoi, voios nevoie mare, a dat o tură pe la DNA să le explice procurorilor anticorupţie cum că el nu influenţează pe nimeni şi doreşte, chipurile, să se afle adevărul iar justiţia să se pronunţe, odată, în procesul său de corupţie care se amână de la o lună la alta de aproape 9 ani. Un dosar de corupţie ’’eminamente politic sută la sută’’ în care el este ’’nevinovat’’. 
Şi a continuat, cu frenezie, în faţa ziariştilor din Capitală, să-şi dea cu părerea despre ce ştie el (adică despre tot): justiţie, corupţie, afaceri, adevăr … Cum că ei, bravii pesedişti din teritoriu, sunt supuşi la chinuri şi muştruluiţi şi presaţi şi arătaţi cu degetul pe nedrept, încă din vremea când El Însuşi-Bombo se credea stăpânul României. Mai că ne dădeau lacrimile, gândindu-ne cât suferă, săracii, alde Oprişan, Mazăre, Constantinescu, Nicolescu, Bunea Stancu, Dragnea, Cosma, Nichita&comp! Nu ştim cine l-a sfătuit pe Oprişan să se arunce, din nou, în faţa microfoanelor şi reportofoanelor. Sau, poate, a făcut-o de capul lui. În ritmul acesta de apariţii publice, cu siguranţă va fi încadrat la capitolul ’’capul face, capul trage’’. C-aşa au păţit şi alţii.
Cătălin Stancu
