Klaus Iohannis a câştigat prima funcţie în stat într-o manieră categorică, cu mult peste aşteptările oricărui optimist. A câştigat pentru că PSD a făcut tot posibilul să-şi arate aroganţa, hidoşenia şi chiar prostia. Ponta, Dragnea, Oprişan, Şova, Zgonea, Mazăre, Duicu, Hrebenciuc&comp la care se adaugă Oprea, Voiculescu, Tăriceanu, Meleşcanu, Vadim, Diaconescu sunt nume care nu provoacă încredere, speranţă sau sentimente de bine. Dimpotrivă. Toţi sub umbrela cuplului Iliescu-Năstase. Apoi au fost pomenile, promisiunile, noile biruri, manipulările … grupate la categoria umilinţă. Bomboana pe coliva gătită chiar de PSD a fost umilirea românilor care muncesc sau studiază în străinătate. Pe de altă parte, Klaus Iohannis a fost votat de peste 6 milioane de români pentru că este primul politician român important care se încadrează la categoria ”altfel”. A fost nevoie de o scânteie care să-i determine pe românii declaraţi scârbiţi de politicieni să vină la vot pe 16 noiembrie şi să voteze cu îndârjire şi speranţă, deopotrivă. Românii l-au identificat pe Iohannis drept politicianul ”altfel”, potrivit pentru speranţele lor îngropate sistematic de clasa politică în ultimii 25 de ani. Mitul neamţului corect, serios, respectabil a fost transformat în voturi, neaşteptat de multe voturi. Atât de multe încât lideri PSD mai mari sau pigmei au reacţionat mârlăneşte, fără logică.
Votul pro-Iohannis are doar o mică legătură cu voturile PNL-PDL. Poate circa 50 la sută din voturile primite de candidatul lor li se datorează activiştilor şi susţinătorilor celor două formaţiuni (transformate într-un singur partid acum). De aceea, alde Blaga, Petrache&comp ar trebui să nu se împăuneze cu victoria lui Iohannis şi să stea deoparte. Iohannis este şeful, Iohannis are dreptul (şi moral, deocamdată) de a transmite mesaje şi de a face propuneri. De altfel, Iohannis are o susţinere populară atât de mare acum încât poate stabili agenda publică naţională fără probleme. S-a văzut, deja, cu legea amnistiei şi cu solicitările justiţiei privind anchetarea unor parlamentari. Pentru încă o perioadă de timp, Iohannis are suportul popular necesar să stabilească direcţiile politice principale în societatea românească. Românii aşteaptă mult şi multe de la el. Doar de el depinde. Dacă se mulţumeşte cu puţin şi intră în jocurile politice clasice dâmboviţene, atunci acest suport popular se va prăbuşi. Nu ştiu cât vor mai avea românii răbdare.
PS – Iohannis trebuie să aibă grijă şi ce echipă îşi construieşte în jurul său. Se vorbeşte, deja, de unii care îşi împart funcţii, poziţii, avantaje ipotetice ş.a.m.d. Fără acordul lui Iohannis, bineînţeles. Plus că au început să roiască ”vitejii” care au stat cu capul la cutie până acum sau au făcut blaturi cu PSD. Iar corul lăudătorilor îşi îngroaşă rândurile din oră în oră.
Cătălin Stancu: Gestionarea unei victorii
- Publicitate -
- Publicitate -
