Fostul premier puşcăriaş Adrian Năstase publică pe blogul personal o serie de atacuri la adresa baronetelui de Vrancea, Marian Oprişan, amintindu-i practicile de şantaj la care se dădea Marean când Năstase era premier. Este vorba despre episodul din 2002, când Oprişan şi.a pus lacheul de serviciu, Traian Negulescu, actualmente director la Direcţia de Cultură, să ducă o casetă la Tele 7 ABC şi să o denigreze pe jurnalista Silvia Vrânceanu. Vă puteţi delecta, în cele ce urmează, cu învăţăturile postume puşcăriei ale fostului prim vânător al ţării.
„Din timp in timp, Marian Oprisan relansează teoria “centrului imaculat”, o formulă de culpabilizare a conducerii PSD care ar incerca să arunce “gunoiul” sub presul “baronilor” locali. Formula asta e o ineptie. Orice conducător stie că rezultatul final depinde de rezultatele insumate in judete si de perceptia generală, rezultată atat din imaginea de la “centru”, cât si de cea din teritoriu. Fără să comentez mai mult, reamintesc ce am scris in volumul “Cele Două Românii”, volum pe care l-am lansat anul trecut:
“47.21.Teoria “Centrului Imaculat”
Unii dintre “baronii locali” ai PSD au lansat ideea existenței unei strategii pe care aș fi folosit-o și care ar fi încercat să “centrifugheze” acuzațiile de tot felul, dinspre “centru” spre teritoriu. Acesată teorie, amintită, în special de Marian Oprișan, pornea dela ideea că pentru a asigura un “centru imaculat” trebuia făcut un transfer de acuzații spre teritoriu.
Probabil că Marian Oprișan este convins de existența acestei strategii. Eu, nu, pentru că nu am aflat de ea decât după alegeri, de la el. Nici nu avea sens. Problema lui Mischie, Bebe Ivanovici, Savu, Vanghelie, Oprișan – cel puțin cele de imagine – erau reale, nu erau inventate. Spre exemplu, nu “Centrul” distribuie casete cu jurnaliste dezbrăcate în Vrancea. În al doilea rând, problemele de imagine generate, să spunem de Mischie sau de Vanghelie, la vremea aceea, nu erau în primul rând, în județul sau în sectorul lor, ci în alte zone ale țării (în Ardeal, de exemplu). De aceea a fost nevoie să luăm anumite decizii. Prea puține și prea târziu.
La nivel central aveam problemele noastre dar pe care le-am rezolvat, cum și când am putut – de la Hildegard Puwak la Beuran, Șerban Mihăilescu, prin diverse remanieri sau restructurări de guvern.
Dacă însă această teorie îl ajută pe Oprișan să-și explice existența, în continuare, a dosarelor sale din justiție (după 10 ani), nu vreau să-l împiedic.
Poate însă că dacă în turul al doilea la prezidențiale (in 2004, n.b.) și el și alți lideri locali ai PSD nu ar fi oprit motoarele (din comoditate, sper), poate că multe din abuzurile făcute de echipele lui Băsescu împortiva adversarilor săi nu ar fi avut loc.” (pag. 453-454)
PS Volumul “Cele Două Românii” se găseste in librăriile din Bucuresti. Am sperat că el va fi citit – măcar de unii dintre colegii mei – inainte de alegerile de la sfârsitul anului trecut.
„
