Peneliştii vrânceni demonstrează, aproape în fiecare săptămână, că alierea cu PSD i-a cam ’’alienat’’, le-a rămas adânc înfiptă în suflet şi simţiri. Este vorba de peneliştii ăia de până în 16 noiembrie, ai lui Săpunaru. Când se iveşte ocazia, mulţi penelişti se aliază organic, firesc, fără remuşcări iniţiativelor, propunerilor, proiectelor, atitudinilor, deciziilor PSD. Ca şi cum ar funcţiona USL în continuare, fără sincope şi fără probleme. Aleşi locali sau oameni rămaşi prin diverse funcţii se alătură cu seninătate demersurilor PSD ca pe vremea USL. Cel mai recent exemplu în acest sens îl reprezintă votul consilierilor judeţeni ai PNL (pe stil vechi) pentru proiectul de hotărâre prin care se împart banii publici după bunul plac al lui Marian Oprişan. Fără obiecţii, fără amendamente, doar pentru. Vechii penelişti au rămas nostalgici uselişti, în contradicţie cu votul românilor din 16 noiembrie sau cu noii colegi din PNL-ul cel mare (ex-pedelişti). Aşa că votează după cum se mişcă muşchiul pixului şefului PSD. Aproape că nici nu ne mai miră această atitudine pro-PSD, de yesmen-i în faţa arătătorului roşu. Ea completează scena campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale în care peneliştii jucau mima în comparaţie cu aliaţii pedelişti care se agitau să acopere spaţiile goale din decor. În campania încheiată victorios pentru Klaus Iohannis (dar nu datorită PNL), au fost destui penelişti cu un picior în barca lui Tăriceanu şi cu celălalt în barca UNPR, cu o mână agăţaţi de vaporul PSD iar cu cealaltă călcând apa în jurul plutei neamţului. C-aşa-i politica noastră mioritică! Unii care se bat cu pumnul în piept că sunt liberali (şi fericiţi că a câştigat Iohannis) nu cred că vor reuşi să-şi scoată vreodată pesedismul din fiinţa lor.
