Să promovăm tinerii… Să dăm o şansă tinerilor… A venit momentul ca tinerii să iasă în faţă… Tinerii au prioritate… ş.a.m.d. De ani buni auzim astfel de expresii atât din gura politicienilor cât şi din mijlocul societăţii civile. Şi, într-adevăr, mulţi tineri au ajuns în posturi importante în administraţie şi politică. Însă dezamăgirea a fost cruntă, pe măsura aşteptărilor, speranţelor, sloganurilor. Profesionalismul, prospeţimea, bunul simţ, corectitudinea, promptitudinea şi toate celelalte calităţi pe care românii le aşteptau de la tinerii cocoţaţi în funcţii înalte nu se regăsesc printre însuşirile acestora. Slugărnicia, parşivenia, setea de înavuţire, brutalitatea, delăsarea, nesimţirea sunt caracteristicile de bază ale majorităţii tinerilor promovaţi în ultimii 15-20 de ani.
Iar noi, în Vrancea, avem exemple nenumărate în acest sens. Toţi ăştia ajunşi în posturi publice importante la vârste destul de tinere au un singur atu primordial: i se închină lui Marian Oprişan de dimineaţă şi până seara. De aici pornesc şi avantajele personale. Oprişan nu le este un simplu idol, el reprezintă un fel de ”vis american” pentru ei, un scut fără de care ei n-ar reprezenta nimic. I-au înţeles mesajul, caracterul, atitudinea, ambiţiile şi şi-au declarat subordonarea fără crâcnire sau vreo urmă de conştiinţă. Ba, mai mult, cu entuziasm, încrâncenare, amoralitate, un fel de talibanism oprişănist. Şi uite-aşa. O domnişoară jurist pe nume Raluca a sărit, acum mai bine de 15 ani, din birourile PDSR în cele ale Consiliului Judeţean Vrancea. A devenit, rapid, indispensabilă pentru ’’domnu’ preşedinte’’, a învăţat de la şefu’ dar şi de la tovarăşul maior de securitate Toader Gheţu, a ajuns secretarul judeţului, a trecut şi pe la Prefectură iar de câţiva ani ea conduce, practic, judeţul. ’’Domnu’ preşedinte’’ face politică naţională şi nu mai are timp pentru vrâncenii puşi pe primul loc (de la coadă!). Ba, acum 4 luni, Raluca l-a impus pe un obscur jurist paraşutat de partid de la Spineşti la Focşani tocmai în fotoliul de prefect. Nicuşor Halici, actualul prefect, nebăgat în seamă de nimeni, are însuşirile de bază ale unui taliban oprişănist. Actualul şef al AGENŢIEI Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, George Băeşu, ex-ziarist, a tras lozul câştigător în 1999, atunci când s-a cumetrit cu Oprişan. Rapid, a ocupat fotoliile de subprefect, prefect, deputat. S-a rupt de Oprişan dar şi-a asigurat poziţiile următoare pe filiera Năstase-Ponta. Un altul, Iulian Matache, ajuns din funcţionar în Consiliul Judeţean Vrancea în fotolii de secretar de stat, mai are o calitate importantă: soţia e judecător, de curând chiar preşedinte al Tribunalului Vrancea. Ce să mai spunem de calităţile profesionale şi morale ale ale fraţilor Vrabie (unul pe la Consiliul Judeţean, ministere, Consiliul Local, proiecte cu multe interese şi lovele – celălalt şef la Serviciul Salvamont)? Sau de cele ale fraţilor Matişan (unul la Consiliul Local, ex-viceprimar – celălalt pe la Consiliul Judeţean, acum şef la Garda de Mediu)? Iar Gheţu jr. mai are o calitate: e fiul tovarăşului maior de securitate. Şi ar cam vrea nişte funcţii mai mari, precum cea de manager al Administraţiei Pieţelor Focşani! Alţi tineri profesionişti în perierea şefului, ajunşi în poziţii importante: Dragoş Bîrlădeanu-vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Vrancea, Cristi Misăilă-subprefect, Traian Negulescu-consilier personal, director la Direcţia pentru Cultură, alţi consilieri locali şi judeţeni.
Gherila de Vrancea
